Replay..

tic- tac. ti a fost dor de mine?
stii cum e.. dependentele mereu revin. cel putin la persoane ca mine. poate ca sunt masochista. pentru ca.. imi place sa te ascult.. in tacerea unui ticait de Big Ban in vantul Londrei. si sa ti torturez privirea cu fiecare bataie aspra a ploii ce bate timid in visul nostru de clestar.
maine oare unde am fi fugit? poate prin Antarctica inconjurati de pinguini. sau poate prin Narnia..
dar sa revenim. masochista.. da. imi place sa ti gust fiecare strop din suferinta.. si intr un final sa te las sa ma uiti iar eu sa ma inec in lacrimi.
nu esti acuzat. pentru ca nu ti permit sa ma salvezi.
imi plimb degetele pe gura cestii de cafea din care inca se nasc aburi.
din radio ul imbibat in praf suna dur si tare " mi e dor si doare".
si ti as mai cere o sansa.. nu de a ma iubi. de a ma lasa sa nu te mai iubesc. dar cum ai putea sa i ceri unei chitari sa sune in tacere?
pe masuta veche din spatele gradinii stau cateva stelute aruncate. inca asteapta vantul sa le ia.. sa le plimbe in bezna noptii. si mi as dori sa mi pot pune o noua dorinta cu fiecare stea ce atinge iarba uda.
ar fi aceasi dorinta.. dar gandita in prea multe sensuri. atinsa in prea multe locuri.. prea personale.
de curand am fost intrebata de ce sufar doar seara.
pentru ca.. cine poate vedea fiecare detaliu intr o lume a culorilor inchise?
pentru ca.. chiar crezi ca as avea nevoie de mila vreunui prieten care, cu un zambet amabil mi ar spune " te inteleg"?
nu. pentru ca.. seara am fiecare stea doar pentru mine. fiecare lucru.. pot sa l spun la infinit si nimeni nu s ar plictisi.
imi plac stelele. stralucesc.. isi arata maretia. si intr un final mor. nu asta inseamna fericire?
imi doresc.. vreau sa mi iei mana , sa mi o strangi puternic si sa ma convingi ca nu exista notiune pentru cuvantul Sfarsit. ca.. mintea mea pesimista a creat acest inutil cuvant in lipsa unui ritm de viata mai.. altfel.
nu am mai scris de mult.. dar in seara asta las o alta lumanare sa se topeasca in frig si sa dea foc la visul meu de hartie.

hai sa ne jucam de a uitatul.

Hei, tu. Da, chiar tu. Scuze ca te deranjez la ora asta..
Pentru ca ceasul meu arata ora 1 noaptea. Si surprinzator e fix. Dar te voi lasa in pace privind acest lucru. Stiu ca nu ma iubesti
Si de aceea vreau sa te imbratisez ultima data.
Sorbind din ceasca de cafea ce si ridica aburii in vantul acela caldut, suav de vara mi am adus aminte brusc de tine.
Stai linistit. Nu e vorba de importanta ta. Cel putin nu de data asta.
Si.. oameni buni, nu. Nu sufar non-stop. Si, da am mai gustat putin din dragoste
De la el incoace. De la tine.
Dar.. tu ai ales sa fi mai special, nu? Daca nu as fi stiut ca inca traiesti m as fi gandit ca esti o stafie care imi bantuie faptura nelasand o sa doarma.. privind o in fiecare secunda, admirand o cu fiecare ticait care se apropie de tine.
Dar nu. Esti viu. La fel de viu ca acum ceva vreme si ai acelasi zambet tacut, dulce.
Iar eu il admir cu atata placere.
Mira te. Pentru ca nu l gust. Nu mai vreau. Ha. Si oricum nu as mai putea.
Stropi usori incep sa mi atinga picioarele ce se misca in ritmul leaganului.
O noua ploaie de vara. Un nou moment in care sa o iubesc. Un nou moment sa admir frumusetea unei clipe.. unei clipe neimpartite cu nimeni.
Fa ma lacoma. Pentru ca asta sunt. Mai nou vreau momentele perfecte doar pentru mine. De ce? Pentru ca tu nu le [mai] meriti.
Nu te urasc. Ti o spun a mia oara. Nu ma mai intreba de fiecare data cand ma vezi pe strada in timp ce ti arunc un [simplu] zambet daca sunt suparata.
Nu sunt. Dar iti multumesc pentru atentia pe care mi o acorzi.
Daca nu te urasc inseamna ca te iubesc?
Hmm. Nu stiu . poate ca te iubesc sau, poate nu. Poate doar ma mai joc cu amintirile pentru ca de data asta am un bonus. Nu ma mai pot rani.
Nu. Nu te mai iubesc ca inainte. Poate doar ca pe un ursulet de plus care sa mi inabuse lacrimile si sa mi dea o imbratisare cand pocnesc degetele.
Ciudat.. ploua dar nu sunt nori.
Ce noroc. Pot admira stelele.
Uite. Steaua aia e a mea , aia a curcii [bia] ,aia a lui razvan si asa mai departe.
In seara asta toate vor sa straluceasca in toata splendoarea.
Si ca tot venii vorba de tine tin sa specific ca printr un mod misterios steaua aceea.. de acum mult timp in sfarsit a disparut. Ciudat..
O zarisem pana si prin februarie in timp ce mi aruncam pasii ingropati in zapada in toate directiile.
Si vezi , tu? [ iti zic tu pentru ca nu simt unda aia.. legatura intre tine si “iubitule”] cum totul se sterge?
Cum totul dispare in alt univers?
Cum totul revine la normal. Si in sfarsit simt ca sunt pregatita sa bag in seama si parfumul altor trandafiri inafara celor primiti de la tine.
p.s.: imi plac trandafirii albi.. un detaliu pe care tu nu l ai luat niciodata in calcul .

sfarsit? tot ce e posibil..

simti? simti si tu?
normal ca nu simti.. daca ai simti ar fi altfel.
ar fi altfel..paginile cel putin cartii mele. aceeasi carte pe care desigur ai atins o.. ti ai lasat amprentele mangaierilor tale pe file..
aceeasi carte.. unde candva scriam cuvinte impreuna.
pe tine nu te sperie?
sa vezi cate pagini libere mai ai in fata.. si totusi sa stii ca , candva vor avea si ele un sfarsit. iar cartea aceea.
o carte care imbratiseaza o simpla viata..va muri in flacarile prezentului.
iar vantul va sterge tot. imprastiind cenusa in singuratatea noptii.
e okei. pentru ca. ar fi primul loc unde mi as cauta vechea viata. in acelasi leagan.. sub acelasi cer imbratisat de stralucirea lunii.
dar.. dar, poate nu mi vreau vechea viata. acea viata in care.. sunt sigura ca daca as mai avea ocazia .. te as privi cu aceasi ochi timizi.. cu acelasi gust al fragedei copilarii.
poti sa mi reprosezi la fiecare colt de pagina imaturitatea mea.
iar eu.. promit sa ti multumesc.
pentru fiecare moment in care mi vei aduce aminte cat de departe sunt de monstrul ascuns in chipul tau.. un chip care desi imi incanta privirea pana si acum.. e trecut de vreme. o vreme pe care stii ca eu mi o voi pastra pentru totdeauna in sange.
poate de asta nu ma mai placi. nu mi mai accepti prezenta..
poate sunt doar o copila pentru tine.. sau stii ca sunt ceea ce tie iti lipseste.
atunci.. iubitule, imi pare sincer rau.
dar nu ti face griji pentru mine.
copilul acesta stie sa treaca peste cioburi cum nici macar tu nu stii.
de ce? pentru ca..
nu e ca tine.
sincer. imi doresc sa simt imaturitatea de care tu ma invinovatesti.
si da.. vreau sa fiu iar acelasi copil ca acum 6 ani..
dar totul are un sfarsit, nu?
si mda.. imi e dor de inceputuri. de vechile inceputuri. de aceiasi pasi tacuti.
mi e dor de verile trecute. mi e dor de soarele de anul trecut.
si nu incerca sa ma minti ca e mereu acolo.. acelasi.
pentru ca minciuna asta nici macar nu o mai crezi.
ce mi doresc acum? sa ti iei tacerea inapoi.
pentru ca am nevoie de nebunia cuvintelor tale. de diminetile insotite de rasul tau.
si nu mi spune din nou. pentru ca stiu.
totul are un sfarsit.
pana si viata ta , nu?

tatii

ma privesti speriat.. imi privesti ochii care nu stiu in ce directie sa mai fuga.. imi iei mana ..
atingerea ta pentru un moment ma linisteste.. la fel ca vocea ta ce mi mangaie auzul.
stiu ca esti acolo..
stiu ca vei fi pentru mine acolo coloana vertebrala. si stiu ca. ha. ma tin de cuvant [hai razi].
imi pare rau pentru momentele prezentului. pentru fiecare lovitura pe care prezentul ti o pulseaza..
in cap.. in inima.
te simti esuat. dragul meu "tatii" [uraste ma. pentru ca da. de tine e vorba]asa e iubirea.
si regret.. ca poate nu in fiecare clipa am fost langa tine.ca.. m am lasat cuprinsa de egoism
" chiar crede ca e singurul care conteaza?" scuze. dar.. daca nu as avea un strop de egoism arcuit in personalitatea mea nu as fi om, nu?
poate ca nu in fiecare moment te am inteles .. sau mi am dorit sa te inteleg.
si chiar daca uneori imi lasai impresia abandonarii in vene stiam... ca intoarcerea va fi mult mai dulce.
suntem doar noi doi. sprijinindu ne fiecare inceput. doar tu tati.. si doar eu.
un duo ce nu va obtine niciodata lovituri .. iar cele pe care le am primit pana acum vor fi pensate de imbratisarile unei prietenii adevarate.
pentru ca impreuna vom putea cucerii lumea. buhaha. malefic . nu?
priveste doar strada. poate vezi doar un lac..
uita te mai incolo, fraierule. e un pod.
stai linistit. sunt aici sa ti indepartez norii acelei tradari.. si desigur  sa ti inveselesc noptile cu aceleasi conversatii. si aceleasi pachete de guma.
iti multumesc pentru tot , tati.
si poti sa ma urasti in timp ce citesti aceasta postare cu fiecare litera din cuvantul -t-a-t-i- :"3

thanks for all ..

ei bine.. in multe postari ce imbraca acest blog am vorbit despre prietenie.
si cer permisiunea de a mai vorbi inca o data.
mda. am scris si de bune si de rele.
dar acum.. nici nu stiu ce cuvinte voi asterne pe pagina..
desi.. stii ca mereu am fost acea persoana care era in stare sa calce pe cioburi numai sa ti spuna ce simte in fata..
si pentru aceasta ii multumesc persoanei care m a barfit timp de 8 ani si mi a aratat cum sa nu fiu. iti multumesc, F.
dar sa revenim la tine. pentru ca postarea asta ti o daruiesc ca pe un ultim secret al unei prietenii sinucigase. unei prietenii.. care s a innecat printre minciuni . tradari si dezamagiri. si pentru care barcile de pe imvu , hamsterii si soriceii  au luat sfarsit aici.
regret. ma crezi? nu ma crezi. nici n ai avea de ce. nici sa ti para rau.
si ma bucur. ti am apreciat tot timpul personalitatea. rasul la telefon.. cand te sunam noaptea
"ce faci?"
"bine.."
"esti suparata"
"nu .. iti spun pe mess"
" esti nebuna?! cum sa ma suni la 1? vrei sa mi faca ai mei crize"
inca rad cand imi aduc aminte. rad de acel soricel care isi indesa popcornul pe gat in timp ce hamsterita se batea cu cine stie ce necunoscut.
ce regret? ca .. am avut nevoie sa ma intelegi. si nu ai facut o. nu ai vrut.. nu ai putut.
asta va fi secretul tacerii tale..
oricum.. iti multumesc pentru tot. pentru visele tale impreuna cu cainele tau haski. vise in care eram ca doua surori.
defapt. candva chiar am fost.
nu te intreba daca regret. pentru ca da.. chiar regret. si stiu ca am pierdut o parte esentiala din mine.
iar daca crezi. ca cineva va ocupa locul acela.. te inseli. te am asteptat
o primavara. si stii ca te voi astepta pana  umbrele imi vor distruge pacatele.
iar daca tu decizi ca soarecele si hamsterita au terminat povestea in sunete de trmbite..
atunci asa sa fie.

te iubesc!

Pentru iaurt..

draga tu..

stii ca nu mai cred in vechile scrisori gasite sub patul alor mei.. scrisori .. marturii scrise ale propriilor sentimente.
si oricat ai incercat in acele 3 luni sa ma faci sa cred in ele.. nu ai reusit. sau poate..
ehh, priveste o scrisoare virtuala numai pentru tine.
pentru trecutul alaturi de tine , pentru tot..
si stiu ca simti ca nu mi mai pasa. simti ca zambetul meu intiparit pe profilul de facebook imi imbratiseaza sufletul.. simti ca in sfarsit faptura mea a reinflorit langa el nu langa <tu>.
T: hei. imi place poza ta. dar nu trebuia sa ti spun asta.. stii parerea mea despre fericirea ta.
A: multumesc. mda.. acum sunt din nou fericita.
T: felicitari... si succes in continuare .
A: multumesc.. si tie.
nu ti e dor? de conversatii.. de momentele epice impreuna. de tot ce a fost si ar fi trebuit sa fie?
ei bine.. mie mi e dor. si chiar daca totul a mers mai departe.. imi place. chiar imi place sa arunc o privire in spate. si sa admir scena unui trecut mirific.
nu ma intelege gresit. iubesc prezentul. dar trecutul umbreste o latura pe care ti am impartasit o numai tie.
mi e dor. mi e dor de toate lectiile pe care mi le predai despre viata. cum prin imaturitatea mea de a privi lucrurile te am facut sa ma iubesti.stii..
tot timpul ii spuneam unui fost " daca m ai cucerit o data de ce nu ai mai face o inca o data?"
dar e imposibil. e imposibil sa furi mintea unui spirit cu aceleasi trucuri, nu?
intr un mod ciudat un dor nebunesc imi aduce aminte de tine. dar..
daca ai aparea la usa casei mele nu te as mai invita inauntru.
draga tu.. iti multumesc ca mi ai dat esenta si visele inapoi. iar amintirile le poti pastra in continuare..

Cu drag A.

obisnuinta de moment.

Pasii ei incep sa prinda o viteza din ce in ce mai mare.
Se simte ca intr o cursa. O cursa in care castigatorul reusesete sa treaca de esec.
O cursa in care.. fiecare strop de fericire e pus in joc.
Isi musca brutal buza de sus tremuranda lasandu I sa I se prelinga cateva picaturi de sange .
“ sa nu ma observe.. Doamne, sa nu ma observe”
Parul de un saten deschis ii mangaie fata incercand sa I ascunda in spatele unui fir de par intreaga faptura.
E cumplit. Oribil. E doar un haos. Un teren denivelat , iar ea isi tine tocurile infipte in piept.
Ii vede. Ii admira, in interior bucurandu se de ceea ce ea nu putuse sa simta pe propria piele.
Iar prin nebunia de moment observa cum chipul incepe sa I se pateze si cum regretele isi fac simtita prezenta.
Dar continua sa mearga.
“ si ce ? si ce daca ea l a furat? Si ce daca el I a intrat in joc? Si ce daca de data asta miza ce mare nu imi va ajunge in brate?”
recunoaste. Mereu te ai visat o castigatoare. Mereu ti ai visat printer degete sentimentele lui. Si uite asa.
Cum toate dorintele tale au ramas doar printer degete.. ea I a furat intreaga mana.
Dar ce conteaza? Pentru ca tu alergi si iar alergi crezand ca suferinta nu ti va napustii trupul niciodata.
Sarmana muza. Nici n ai idée ce te asteapta.
-hei.
Isi intoarce chipul incet..de ce? Pentru ca palma destinului sa nu si mai faca asa simtita mania.
Acelasi zambet ii infloreste pe chip. Un zambet la care tu nu ai rezista, nu I asa?
Si totusi chipul tau nu mai prezinta aceeasi lumina deosebita a serilor de vara in care va pierdeati orele razand si vorbind.
Acum tot ce pierzi impreuna cu el.. e legatura dintre voi.
Te pierzi. Te pierzi in chipul lor. In fericirea lor.
Iar briza de ultimo moment iti contureaza si mai bine personajele noii povesti de dragoste.
Le zambesti. Iti patrunzi geanta cu unghiile.. ii privesti in ochi.iar zambetul tau ia o intorsura malefica.
“Duceti va dracu!”

Halal curca..

Stii ce? ai dreptate..
poate am inceput sa mi pierd din esenta .. poate am lasat cateva lacrimi pe mormantul unei fantasme..
esti multumita?
acum nu mi mai pun masca.
te las sa mi privesti toate viciile si sa ti imbratisezi chipul " eu niciodata nu voi ajunge asa".
nici nu ti doresc asta.
n am degand sa cersesc dreptate.. dreptatea lui.. pe care tu ai obtinut o prin cearsafurile sale.
si chiar de ar fi sa raman singura, pe o banca.. imbratisata de frunze.. nu mi as dori atentia cersita de tine.
stii.. poate ca sunt invizibila. sunt doar o stafie care apare exact in momentul nepotrivit, divulgandu ti cel mai negru cosmar.
poate ca.. nu as reusi sa ma prefac asa de bine in fata lui ca tine. pentru ca. spre deosebire de tine in interiorul meu nu e gandul de a mai fi inca o data doar o bucata de carne vie.. sau.. doar de a cucerii un alt fraier.
nu. si pentru asta ma admir. pentru ca.. dupa toate loviturile pe care le am primit.. din partea lor.. din partea ta, am reusit sa ma ridic. iar tu.. te ai sparge in milioane de bla bla-uri.
poate nu am atentia ta. poate sunt umbra ta.
persoana aceea care o faci sa i porti toate pacatele.. in care ai putea sa i iei sangele si sa l arunci intr un unviers de fantasme.
ce regret? ca te am crezut. ce te am lasat sa mi patrunzi inima si sa mi devii o componenta.
regret. pentru ca.. mi ai umilit pana si ultima speranta.
m ai aruncat in intunericului unei nopti de cosmar. in universul paralel asteptarilor mele.
mi ai luat din esenta.. m ai facut ceea ce sunt acum..
doar o fantoma.  doar un sentiment. de uitare.. dezamagire.
mi ai luat pana si ultima mea dorinta.. si pentru ce? pentru a o arunca in trecut.
si dupa toate acestea.. nu pot decat sa ti..
multumesc. pentru ce?
pentru ca mi ai aratat ca nu sunt chiar asa de jos pe cat ma asteptam...
ca poate acum nu ti pot atinge nivelul.
dar ca.. cu siguranta ti l voi depasii.
fosta fiemea.

Un pahar..

il privesc..

il vad.. il admir. 

ii admir maretia.. siguranta cu care primeste orice strop, raza de lumina in el.. si o lungeste spre infinit. 

il ating.. si simt acelasi material aspru.. cu multe denivelari..

il beau.. lasandu l in exterior gol .. singur, pustiit. voi privindu l.. si adresandu mi milioane de cuvinte obraznice ce vor sa mi taie rasuflarea si sa ma ucida. chiar credeti ca i as face vreun rau..?

neah.. pentru ca .. tot ce i apartinea inainte lui, acum imi apartine mie. fiecare strop de fericire, iubire.. ura. e in mine. imi traverseaza trupul.

urmarindu i tacerea .. 

transparenta lui .. simplitatea. ma sperie. nu te ai fi asteptat la asa ceva, nu?

sa te umilesti in asa hal? 

incat sa ti vad pana si vesnica umbra a vietii tale de trecut pe care pana acum o tinusei bine ascunsa.

ei bine.. imi pare rau . dar momentan esti al meu. si ti pot analiza fiecare particica..

da. tu chiar imi apartii. 

apartii bratelor mele care.. niciodata nu te vor lasa sa atingi solul rece si dur.. chiar daca asta ti ar fi ultima dorinta..

pentru ca.. nu vreau sa dispari inaintea mea. 

pentru ca.. stiu ca nu as fi in stare sa ti adun ramasitele. stiu ca.. m as prabusi in gramada de cioburi . contopindu ma cu ele. 

pentru ca.. vreau sa mi las ultimele cuvinte in vocea ta. 

pentru ca .. candva.. ma certam cu sorbiturile tale.. candva iti puteam garanta ca vei parasii pasii acestei lumi inaintea mea.

dar nu ti voi permite. 

pentru ca.. n ai niciun drept sa mi rasplatesti pacatele cu singuratatea care mi o dai ca un ultim cadou.

si chiar daca ai vrea sa te azvarl intr un tomberon.. nu o voi face..

vei fi pentru totdeauna prizonierul intunericului meu.. nu ti voi cere acordul..

si stii de ce?

Pentru ca esti doar un pahar..

Tu nu vezi..

cenusa se imprastie pe poteca din spatele intunericului..
flacara a incetat sa mai arda hartii ale trecutului..
tu nu vezi ca mergem toti pe un drum inchis?
tu nu vezi.. ca pierdem ..  pierdem din amintiri..
si ajungem doar cu o cutie cu chibrituri.
iar fiecare fosta dorinta mai arde pentru o clipa..
dar.. apoi isi pierde stralucirea , ascunzandu se printre mii de lucruri pierdute..
nimanui nu i pasa.. pentru ca.. stralucirea lor nu ii ajuta la nimic.
vreau sa fi din nou dorinta mea. pentru ca..
tu nu vezi..
eternitatea mea traieste inca in rasuflarea ta..
si iti domin corpul..
privesc parfumul ce se imprastie in camera..
e aceeasi mireasma de trandafiri imprastiata de lampa de pe birou.. doar ca nu o mai pot gusta..
dar tu...
tu simti.. acum simti la dublu.. gusti la dublu..
pentru ca.. nu mai esti doar tu..
dragul meu. stiu ..
nu vrei..
dar eu da. te voi bantui pana cand.. trupul meu va simtii ca nu va mai avea nevoie de tine..
dar pentru moment vreau sa ti simt bratele langa ale mele..
tu nu vezi..
dar eu da. te vad pe tine. iti vad ochii albastrii .. un infinit necunoscut..
in desertul de asfalt iti vad pasii..
ai vrea sa te simti singur.. dar sunt umbra ta..
iar soarta nu te va lasa sa plangi in agonie fara sa ti mangai chipul.
tu nu vezi.
tu nu ma auzi..
dar stiu ca ma simti.. imi simti vocea , cantandu ti " si nu mai e timp sa ne intoarcem.. caci vocea mea se pierde in noapte"
nu te las. pentru ca , iubitule..
tu nu vezi? paradisul meu e acelasi cu al tau.

Prieteni adevarati?! No way !

okei. acum te cred. ai dreptate.
stiu ca nu ti as recunoaste asta.. dar cred ca meriti.
pentru ca incredibil, dar dincolo de scutul meu recunosc umbre melancolice.
si ce?
acum stiu. " sa nu te increzi niciodata in prieteni" mereu ti am dat aceeasi replica"prostii".
dar acum.. imi pare rau. si stiu . ca prin duritatea ta ai incercat sa mi protejezi mintea copilului aiurit din fata blocului de curve penibile, de persoane obsedate de atentie.. de demoni.. imprastiati in fiecare cerc de oameni.
regret ca nu te am crezut.
regret.. ca ochii tai verzi nu m au facut sa simt.. sa subliniez cuvintele rostite de tine.
si da. acum stau si simt ca te ai razbunat. ca..
m ai injectat cu veninul minciunilor si prefacaciunii.
ultimele doua zile mi au fost imbatate in caldura soarelui si in mangaierile si rasetele amicilor.
iar cand prietenele "adevarate" s au ivit totul a disparut..
ca un castel din nisip.
nu i privii maiestria. pentru ca un val il poate darama oricand.
urasc..urasc sa ma incred in oameni.
urasc sa numesc anumiti amici prieteni adevarati. neah.
nu exista. si..
cand realizezi asta observi ca sunt alte esecuri, alte obsedate de atentie, alte prefacute.
recunosc. astfel de dezamagiri imi poarta pe chip lacrimi.

pentru ca da.. in nebunia de aseara prin milioanele de sticle de vodka au fost picurate si lacrimile mele.dar ..
au fost date la o parte cu puterea unui uragan de acei amici.. pe care nu ii voi numi niciodata prieteni adevarati..
de ce? pentru ca le as da puterea absoluta.. si ..
cheia spre propria-mi distrugere.

Poti sa pleci..

Mintea imi pulseaza siguranta plecarii tale in tot corpul.

Cum reuseste?pur si simplu..sa zicem doar ca in sfarsit am avut curajul sa ti urmaresc drumul pasilor tai..

fugind spre directia opusa a imbratisarilor mele.. si am zarit prin milioane de nori de ceata ultimele urme ale tale.

imi pare rau. 

nu ai venit aici pentru o eternitate. ma poti invinovati ca te am gonit. 

nu vreau mila nimanui ca atunci cand lacrimile isi incep dansul pe chipul meu sa zic "mda. a plecat".

adica. as putea spune asta prin mii de soapte. poate ca pentru moment vreau sa ma simt vinovata.

dar nu o voi face. pentru ca intr o fractiune de secunda ti am recunoscut marele meu secret. 

pentru ca.. nu ma doare. si pentru ca parfumul tau disparuse inainte sa ti iei si ultimele haine din dormitor.

stai linistit. nu ti voi cersi intoarcerea. sau poate simti ca ma cunosti..

ei bine.. stii ca , iubitule, orgoliul meu e mai puternic decat propria-ti rasuflare.

si ..de fiecare data cand imi patrundeai degetele cu mana ta ar fi trebuit sa simti si tu sentimentul acela..

de distanta..

pe care am incercat sa nu l mai gust..

dar nu. nu mi ai trezit curiozitatea aceea. dorinta de a te simtii.. de a te cunoaste .. mai mult, din ce in ce mai aproape. 

nu plang. daca gandul ca sufar iti hraneste propria suferinta , atunci ii voi da imaginatiei tale dreptul acesta.

pentru ca nu uita.

inca iti controlez mintea.

furtuna..

pentru a mia oara iti cer sa opresti ploaia.. sa o arunci in partea opusa si sa mi aduci inapoi soarele.

de ce? pentru ca am invatat sa plang si singura. 

pentru ca armonia valurilor de caldura imi usuca mai repede lacrimile..

pentru ca .. deasupra mea se afla momentan milioane de perne ale caror povesti sunt incarcate de lacrimi.

as urla.. mi as da drumul nebuniei in milioane de feluri. as lasa sa zboare din interiorul meu milioane de energii negative care ar ucide fiecare inocenta..

fiecare vis de copil aruncat printre umbrele trecutului..

pentru ca... acum

da , chiar acum. sufletul meu se umbreste intr o balta de ploaie imbatata de intunericului unei seri in mijlocul oceanului.

intinde mi ancora...

sau pastreaz o.. 

nu vreau sa ma stabilesc in jurul tau. de altfel firea mea se schimba.

pentru ca...

da. asa sunt eu.

si da.

asa esti tu. m ai putea lasa balta in alt strop de ploaie in orice clipa.

si nu m as mira. pentru ca in esenta toti avem un strop de maleficism in noi

recunosc. ploaia naste in interiorul meu milioane de ganduri. le lasa intr o ceata.. si ..

ma lasa sa sangerez printre plaja distrusa.

nu vreau sa mi fi alaturi.

nici n are rost. pentru ca... firea mea s a impreunat cu singuratatea. pentru ca a nascut un demon. ascuns printre corzile chitarii.

acum intradevar delirez. imi simt ura cum imi poseda tot corpul. 

imi infig un ciob in mana dar, nu vad decat sange. 

nu incerca sa ma umilesti. nu incerca sa ma dezamagesti.. 

ai facut o deja.

ai nascut in mine fiinta aceea insangerata a carei poveste se opreste la ploaie.

pentru ca.. fiinta mea... pluteste , traieste, simte..

iubeste un nor.

inceput de raze.

un suras  imblanzit de ancora soarelui imi bantuie urechile.

"hei. hei. esti prezenta?"
umbra unei muze imi bantuie intunericul. aprinde o scanteie si totul ia foc,

camera se lumineaza . pot zarii cu usurinta milioanele de ghemotoace de hartie aruncate pe jos.

esecuri totale

" si simt cum trece

iar vantul adie rece..

nuu,. suna aiurea"

in armonia oranjului aruncat pe pereti sta casetofonul.

" n are rost sa alergi dupa o stea cand langa tine e totusi cineva."
ce aiurea. alerg dupa vise chiar daca le am intinse in palma. nu mi pasa. le dau drumul si zbor catre ele.

iubesc..

iubesc soarele. mai ales cand isi arunca toate razele pe fruntea copacilor din spatele curtii ce umbresc leaganul copilariei.

iubesc adierea unui vant fin care mai ia cateva petale in zbor mangaind trecatorii.

si da. iubesc pana si desertul napustit asupra micutului oras in care imi imprastii pasii.

anul trecut era altfel.

era mai cald. iar ploaia nu si anunta prezenta. doar norii unei iubiri incepeau sa se risipeasca si sa alunge ploile unei fericiri de o vara.

eram fericita.

si chiar daca acum nu mai apartii universului meu , destinul mi a mai dat o sansa.

si uite asa m am indragostit iar.

" nu te insel. doar.. cunosc noi persoane in sensuri diferite"

si marea si a inecat iar intunericul printre spuma valurilor.

pentru noi

pentru chipurile noastre.. care ii arata respectul deplin pentru frumusetea ascunsa in peisajul unei luni de iulie.

nu ti cer nimic.

poate doar.. o farama din zambetul tau.

te rog. da ti frau visurilor. doar e inceput. 3 luni iti apartin tie si nebuniilor tale.

imbraca le in fantezii incuiate.

iar daca ti e frica , ia ma de mana si prinde aripi.

nu am planuri.

niciodata nu am avut.

cred in viitor. cred in tine si in surprizele pe care mi le impartasesti.

sunt 3 luni de nebunie.

priveste soarele ..

da. e momentul.

e vara <3

Diferiti.

Rockerita..
Rockerita de la etajul doi.
Blatarile imbatate in tinte I se impletesc pe maini.
Unghiile lucesc in soarele care a reusit sa aduca o pata de culoare pana si pe negrul acela adanc.
Din casti explodeaza milioane de note muzicale.
E ciudata.. e diferita.
E unica.
Multi o considera nebuna, o.. emoista. Care are in mana dreapta o lama . iar in spate sta bine ascunsa o viata de calvar intunecata de tragedii.. de la lacrimi pentru o nota pana la crime.
Vorbim. Asta facem. Ne dam cu parerea.
In ochii nostrii creste acelasi sentiment “ mda. Uite ciudata aia care daca o faci proasta se sinucide.”
Si mereu judecam pentru ochii care sunt prea albastrii, sau culoarea prea stridenta a unghiilor. Sau limbaj. Sau.. doar pentru indrazneala de a ti marturisi o parere.
Normal. Trebuie sa comentam.
Si niciodata sfarsitul unei povesti a fost deajuns.
Recunosc. Iubesc rock ul. Ma poti considera o ciudata. De altfel ne a fost dat dreptul de a ne spunem parerea fara ca cineva sa ne omoare.
Mi s a spus ca zic lucrurilor pe fata.
Directie.. aceeasi directie. Poate vreti multe curbe, ocolisuri..
Dar nu. Nu si eu. E un singur drum. Si daca apare vreo prapastie sar si gata.
Poate ajung prea repede la final.. dar stiu ca mi am urmat firul.
Judecata.
Oamenii din totdeauna au facut comparatii.. au judecat pe nedrept.
Cu totii spunem ca vrem dreptate iar noi intindem mainile spre minciunile universului controlat de dracusorii ascunsi in spatele cortinei.
Cersim pareri bune. Incercam sa schimbam parerile oamenilor despre noi.
Ajungem sa ne pierdem increderea in noi.. ajungand intr un final sa ne distrugem singuri.
“ si simt cum, prin vene mai curg doar cateva picaturi de sange. Si nu pentru mult timp”
Ce mai ramane.. sunt doar pareri ..
Oricum sunt prea inutile.
Judecata voastra a ales sfarsitul unei povesti.
Dar totul incepe deabia dincolo de voi.

si uitam..

teste, rezumate, comentarii…
“si totusi, de ce Mihaela a ales sa se sinucida?”
“pentru ai demonstra ca dragostea adevarata exista.. si nu doar pentru o saptamana”
Romane.. poezii.. scrisori..
“ mi e dor de vara. si de tine”
Felicitari. Poze.. lumanari..
“ la multi ani. Asteptam cheful”
Mail-uri, confirmari de prietenie pe facebook, conversatii..
“ cred ca fac broaste in burta”
“uuu. Vreau si eu”
“oac oac. Te saluta”
Lucruri nesemnificative…
O bacnota de 10 lei sta pe masa imbatata de tonele de praf. Pana si banii stau intr o betie continua.
Langa,o foaie cu mii de conturi uitate si ele printre alte mii de conturi active sau inactive.
Iar intr un colt.. ascunsa dupa manuale carti de teste , culegeri si nu in ultimul rand cartea “ invitatie la vals” pe care inca se observa cateva lacrimi uscate ce au mangaiat filele povestii, sta ascunsa o poza.
Intradevar. E bine ascunsa. Dar e mereu prezenta cu mine.
Pentru ca sub mii de idei marete se ascunde un vis minuscul care reuseste cu greu sa iasa la suprafata.
Asta in caz ca vrea sa iasa.
Daca nu… se va ineca printre copiutele de la istorie.
Sau poate prin formula lui Pitagora.
Intr un colt de camera sta uitata vechea mea amica.
Acum.. numai ursuletul de plus , caruia extraterestrii I au furat un ochi, o mai ia in brate .. o mai atinge , ii mai e aproape.
Mda. Astia suntem noi. Ne bucuram de un lucru pana apare ceva mult mai bun si dam la o parte vechiul, nu conteaza amintirile. Ce poti sa faci cu amintirile? Nimic.
Egoisti. Suntem numiti adesea.
Uitam. Uitam de valoarea sufleteasca.
Trecem printre ani.
Uitam de vechii prieteni de la gradinita care ne aduceau Frunze pentru a ne acoperi ranile inca sangerande.
Uitam de cei care ne au tinut incuiate mii de secrete.
Ajungem sa uitam de prima dragoste.
Ajungem sa ne uitam si pe noi .
si eu.. m am uitat printre filele unei conversatii..
si am asteptat ca persoana aceea sa mi dea un buzz si sa mi spuna ca m am regasit.
Dar nu s a intamplat.
Poate ca te intrebi ce s a intamplat mai departe.
Iti scriu. Deci da.. m am regasit.
Nu stiu cand , nu stiu cum.
Poate de la o palma venita la timpul potrivit
Sau un bobarnac care sa ma impinge din trenul visurilor si sa ma agate de peronul garii .
Nu stiu..
Acum am grija sa nu mai uit .
Sa nu mai uit prima mea cea mai buna prietena din gradinita , Teo, dar care acum imi este doar colega.
Am grija sa nu mai uit de prima cearta cu sora mea.
Sa nu mai uit de cei mai buni prieteni..
De dusmani.
De prietena care m a acceptat cu toate crizele mele de nervi cand e prea ocupata cu iubitul ei si pe care mereu o primesc cu bratele deschise. Te iubesc, Tina.
De… o fosta prietenie. Zuzu, nu stiu ce va urma.. dar las viitorul sa ma surprinda cu sau fara mama ta in preajma.
De prima relatie in care am suferit. de inocenta de care unii au abuzat. De.. o vara minunata
De.. boraca mica dintr a 7 a care mi asculta toate tampeniile si rade cu mine. Te iubesc, Pucca.
As putea imprastia zeci de nume din trecut , present si viitor.
Dar nu ar avea rost.

Pentru ca mereu imi voi adduce aminte de cei care conteaza.

spune mi..

astept..
spune mi ce sa fac.
spune mi orice.
spune mi ca iarba e verde, ca ghioceii apar numai primavara.
spune mi ca.. ca ploaia mereu va aparea intr un paradis uitat.
spune mi orice fleac. nu conteaza ce.
nu m as satura sa te ascult. si sa adorm sprijinita de pauzele tale intampinate de o portie de ras.
spune mi versurile melodiei pe care o urasc cel mai mult.
le voi asculta... si .. le voi da nuanta unui vis lungit spre infinit.
spune mi.. ca maine va ploua.
ca vom ramane blocati pentru o eternitatea in camera asta micuta. ca nimeni inafara de noi si cei patru pereti nu va stii nimic din aceste momente.
ca... cenusa viitorului  va fi presarata peste noi ferindu ne de gura lumii pregatita sa ne judece.
spune mi...
ca nu mai crezi in trecut. ca mizezi totul pe azi. ca...
nu stii sa te prabusesti. ci doar sa zbori printre norii de vata culegand fiecare lacrima si trimitand furtunile spre alte hotare nestiute.
spune mi ca.. crezi in apus. ca visezi cu ochii deschisi de fiecare data cand te priveste. ca.. il privesti si tu , timid . printre gene gandindu te " si daca nu ma place? daca va disparea pentru totdeauna?"
spune mi ca iubesti apa. ca vrei sa inoti printre delfini dubiosi de veseli care iti transmit aceeasi stare.
spune mi.. ca acum visezi ca mine.. la mare.
la nisipul in care se ascund milioane de scoici .
la valurile ce se contopesc cu malul intr un romantism unic..
la calutii de mare adusi pe mal de furia unei certe in mijlocul oceanului.,
spune mi ce visezi..
iar daca visele noastre se vor lega..
sopteste mi cand rasaritul isi va face aparitia.

.....

La rascruci de vanturi.. din nou

Aceeasi situatie

Afara cerul cenusiu mangaie pamantul cu stropi gingasi.

Nici o stea.

Toti norii vor sa iasa in evidenta din nou

Poate nu e vorba doar de tine.

Poate ca si vremea ma ajuta.

Imi creeaza starea aia scarboasa, oribila.. dezgustatoare.

Aceeasi dezamagire.

Acelasi gust amar care… nici macar nu a avut timp sa se piarda printre filele trecutului

Care inca imi domina trupul.

Acelasi regret. Aceleasi lacrimi. Poate doar alta poveste. Dar in esenta e vorba tot de un EL si o EA.

Timpul se unguieste iar pe firele de iarba , incet.. din nou prea incet.

Acelasi cosmar. Inca astept sa vii sa ma trezesti.

Neah. Infinitul nu mi suna cunoscut.

E aproape 4:00 am.

Inca cateva pagini.. paharul se sparge in mii de bucatele impins de bezna noptii.

Scrisul se intina.

Lacrimi idioate. Dispareti o data.

E asa de ciudat. Inca rad cand ma gandesc. Ma gandesc de ce ne am maturizat asa repede.

Unde e chipul acela de copil cu obrajii imbujorati . cu trupul sprijinit de nucul din spatele gradinii

“tanti Gina, o lasati pe Ana afara? Va rugam”

Amintiri.

Imi aduc aminte si acum vorbele doamnei profesoare de romana , inutile la vremea aceea, si atat de reale acum. “ nu incercati sa va maturizati. Bucurati va de copilarie”. Nu ai fi inteles nici tu atunci la ce se referea..

Ce mod de a privi lucrurile.

Imi doresc din nou acei ochi de copil.

Pentru care universul reprezinta doar scoala, casa si locul de joaca.

Dar.. copilaria niciodata nu sta in loc pana ne dam noi seama ..

Inca mi aduc aminte usurinta , inocenta prin care priveam lucrurile.

“ ce tampenie.. cand o sa fiu mare si o sa mi placa un baiat o sa I spun”

“ ha ha. Ana, de ce esti asa sigura?”

“de ce n as fi? De ce nu I as spune? Daca nu I convine asta e”

“ ai dreptate. Promiti sa faci asa?”
“da. Tu?”
“da”

Promisiunile copilariei..

Imi cer scuze copilului ascuns in mine ca nu mi am putut tine promisiunea.

Ok. Déjà delirez.

E déjà 5:30..

Noapte buna.

[p.s.: daca ti as spune ca te iubesc m ai crede?]

aprilie...

E seara. Din nou. Vantul de aprilie adie usor luand in zbor ganduri tulburate de cateva raze ce nu vor sa plece.

Apus. Un fenomen mirific ce infrumuseteaza la fiecare sfarsit de zii sufletul celor 2 adolescenti.

Poate parea inofensiv.. dar pentru ei e o intreaga poveste.

Un fundal de un mov aprins coloreaza usor peisajul impletindu se cu cele doua chitari aruncate in vazduh

Firele aspre de iarba alcatuiesc un loc tacut, linistit , poate chiar tainic..

-stii. Uneori ma gandesc cum ar fi sa ne transformam in niste oameni minusculi si sa fim doar noi doi.

-ha ha. Alex, nu mai visa atat cu ochii deschisi.

-de ce? Déjà te vad urland ca disperata” aa. E un monstru aici” si e doar o furnica

-foarte amuzant..

-nu ti face griji , marie, sunt aici ca sa te salvez.

-de asta imi e cel mai frica. Stii.. mereu mi am dorit sa am o stea.

-dar ai, marie. Nu vezi? Toate stralucesc pentru tine.

-alex. Nu e nici o stea pe cer. Si.. nu asa. As vrea sa am o stea in buzunar care sa ma protejeze si sa ma insoteasca peste tot.

-ehh. Pana atunci trebuie sa te multumesti cu poza mea.

-huh? Dar n am nici o poza cu tine.

-aa da scuze. Cu noi.

-alex, e geniala.. nu trebuia…

Ii privesc si simt cum inima bate cu atata emotie. E doar o poveste de dragoste. Poate ca ascunde multe. Dar poate ca numai personajele din ea o stiu cu adevarat. Eu sunt doar un spectator.

Iubesc iubirea. Daca m ai intreba daca te iubesc probabil ca ti as raspunde nu. Si totusi.. poate mint.

Poate ca nu vei citii niciodata asta.. sau poate faci asta acum. Doar daca nu cumva ma las iar cucerita de briza unei seri obisnuite si las pixul si foaia sa alunece in abisul apei.

totul se opreste la imaginatie..

Sunetul unei chitari in fundal nu va fi niciodata la fel.acum imi spune ceva.. inainte imi spunea altceva… ca universul e infinit , ca pot fugii oriunde, ca pot zbura, ca pot da viata visurilor. Dar uneori pana si cele mai inalte vise ajung sa se prabuseasca in intunericul noptii , sa fie omorate fara mila de umbre ale unei vieti negre, unei vieti…. Esuate. Stii… e ca un cantec. O nota gresita poate face ca totul sa dispara..tot acel farmec care te ia in brate si cand vrei sa il dai la o parte nu ti da voie.
Unele ganduri sunt marete.. incearca sa atinga stelele, sa distruga timpul, sa le opreasca.. sa lase noaptea si tacerea sa domine pe un camp de razboi al uitarii si al lacrimilor. Dar , ca deobicei… aceste ganduri dispar o data cu intunericul, strapunse de lumina unor raze obraznice care mereu iti spun” trezeste te si incearca ti din nou norocul”. Mereu e un inceput..mereu va fi. Doar ca va fi pazit de mici fluturi care par a fi inofensivi.. dar care se pot transforma oricund in cele mai profunde temeri. Care te pot omori incet si totusi asa repede. Dar… nu le da atentie, totul se opreste la imaginatie

prezent..

Nu cred in trecut. Au fost minciuni. Ok? Acum nu mai exista. Acum e doar present si viitor. Trecutul e pentru cei slabi… pentru cei hraniti din suferinta, pentru cei care au fost fericiti si nu incearca fericirea prezentului.
Recunosc. Am gustat si eu acele sentimente. Am mancat iubire, am baut placere, am condimentat cu suferinta si durere. Dar a fost doar o masa… nu o viata. Nu mi vad viata ca pe o cina sau o masa festiva,pentru ca viata nu se opreste la sentimente. Daca e nevoie ti le calca in picioare. Dar gandeste pozitiv, o face cu un motiv. [sigur te gandesti ca vrea sa suferi. Adevarul e altul]
Prietenie falsa.. tradare.. suferinta.. lacrimi. Cam asta ramane. Tradarea celui mai bun prieten e un gust cunoscut de multi. Momente fericite, zambete ascunse in raze, amintiri perfecte ascunse in stratul de zapada. Si totusi e doar un prieten.. sau a fost.
Iubire inselatoare..nopti nedormite.. ganduri agitate.. vinovatie.. ecoul unei voci straine. Nu te preface ca nu ma intelegi. Stii exact sentimentul ala de singuratate.. si poate ca il vei mai simtii. E doar un baiat.. un calator in lumea ta. Vine si pleaca. Dar niciodata nu sta prea mult.
E usor sa cauzezi suferinta, e greu sa treci peste ea. Dar nimic nu e imposibil. Poti sa ti doresti inecarea soarelui in mare. Poti sa ti doresti uitarea clipelor speciale. Poti sa speri ca maine toti vor fi langa tine. Poti sa visezi ca… esti inca in trecut. Dar asta e prezentul…

final...

-Andrei ,Andrei,trezeste te!

-ce? Ce i? s a intamplat ceva?
- nu!

-… si de ce m ai trezit?

-mi se facuse dor de tine.

-ciudate sunt fetele astea..

-bine.

-te ai suparat?

Fug spre bucatarie ignorand strigatele care vin din dormitor.

-ana! Ana…

mirosul cafelei ma incetineste..

alarma suna. E 10:00. duminica.

Soarele straluceste cu mandrie dominand cerul. Lumina se reflecta in geamuri si imi fura gandurile.

Primavera.. in sfarsit.

-nu mi spune ca te ai suparat.

-cafea?

- da, te rog. Ana, nu schimba subiectul.

-ce subiect?
-esti suparata?
-as avea motive?

-da.

-cum ar fi?
-ca ma iubesti prea mult.

-esti incredibil.

Din ceasca sar cateva picaturi ce fug pe masa.

Linistea e tulburata… soarele nu vrea sa stea in drum .. se ascunde dupa un nor.

-ana. Inceteaza… stii ca glumesc.

-stii.. m am cam saturat de glumele tale tampite.

-atunci pleaca.

-asa voi face.

-bine . pa.

-pa.

Imi arunc hainele in rucsac si ma indrept spre usa. Incearca sa ma opreasca… dar degeaba. Pot lupta impotriva vantului.

Trantesc usa  si las sa pice cheia printre firele de iarba udate de roua.

Inchid poarta pentru ultima oara… o singura privire si strada asta va uita de urmele pasilor mei .

Inca ii aud glasul…

Chiar si dupa o saptamana ii aud sunetul… ii aud pasii in spatele meu. Pana si sforaitul insuportabil.

Imi lipsesc.. imi lipseste. Telefonul a incetat sa sune. El nu mai da semne de viata.. poate ca a disparut. Daca nu de pe pamant, din lumea mea.

Stau la fereastra si privesc spre strada. E pustie. Se aud ecourile unor rasete, dar nimeni nu are tupeu sa se puna cu tacerea. Dar... inca astept. Inca te astept. Stiu ca mereu vei aparea..

ninge..

Ninge. iar, din nou.

Iar ma pierd printre micii stropi inghetati, ma pierd in alta lume.

Intr un trecut inghetat. Am inteles. Trebuie sa accept prezentul. Dar daca iubesc prea mult trecutul? Cum as putea sa l las balta?

As vrea sa fiu un robot, ca tine, sa mi programez sentimentele, sa dau un delete si sa uit totul.

Sa nu cunosc gustul amintirilor.

Dar nu sunt. As ineca totul intr o gramada de zapada . Dar m as ineca pe mine. Si ce? Poate ca voi gasi o cale de iesire, pana la urma, dar pana atunci voi fi doar un cautator.

Ninge.

Inca ninge. nu mai stiu ce sa ti spun.

Poate ca nu mai e nimic de spus, dar simt cum mii de cuvinte se abtin sa nu evadeze de teama sa nu fie luate in seama sau intelese gresit.

Geamul e inghetat. inca pot zari fulgii ce se joaca prin vazduh. Candva..

Iubeam zapada,  acum ma intristeaza

Ne jucam, asaltam cerul cu mii de tipate,de rasete. Fugeam. Fugeam de lume, de ploaie. Ne ascundeam in intuneric. Asteptam cu nerabdare o raza. Si chiar daca nu aparea , o creeam noi.

Timpul nu statea in loc ca acum. Am fi lungit acele clipe spre infinit.

Dar acum...cand vreau ca totul sa dispara ... timpul sta in loc...se uita la mine si mi zice " nu mai ninge"

...

Un strigat lungindu se in timpanele trecatorilor care par sa nu observe..
Un corp, o fiinta in mijlocul strazii asteptand sa i fie intinsa o mana ,dar nimeni nu sare sa o ajute.
Un suflet uitat de lume... invizibil pana si pentru Dumnezeu, abandonat.. lasat in voia vantului.
O inima franta si nu doar atat.
Ochii albastrii ce se pierd in trecut..
Un trecut nenorocit, oribil , de neuitat.
Stralucirea soarelui iesind din mare.
Valuri pierdute printre urletele pescarusilor.
Primul apus anuntand o vara de neuitat..
Prezenta lui..
O prima atingere, o prima imbratisare, un prim sarut.
Amintiri.
Amintiri aruncate in diabolicul trecut.
Sunetul unei chitari.
Nisipul fierbinte
Visul unor adolescenti.. povestea unui vis de vara.
Sfarsitul verii...
Pierderea soarelui... inecarea lui in mare.
Sfarsitul unei povesti de dragoste..