Tu nu vezi..

cenusa se imprastie pe poteca din spatele intunericului..
flacara a incetat sa mai arda hartii ale trecutului..
tu nu vezi ca mergem toti pe un drum inchis?
tu nu vezi.. ca pierdem ..  pierdem din amintiri..
si ajungem doar cu o cutie cu chibrituri.
iar fiecare fosta dorinta mai arde pentru o clipa..
dar.. apoi isi pierde stralucirea , ascunzandu se printre mii de lucruri pierdute..
nimanui nu i pasa.. pentru ca.. stralucirea lor nu ii ajuta la nimic.
vreau sa fi din nou dorinta mea. pentru ca..
tu nu vezi..
eternitatea mea traieste inca in rasuflarea ta..
si iti domin corpul..
privesc parfumul ce se imprastie in camera..
e aceeasi mireasma de trandafiri imprastiata de lampa de pe birou.. doar ca nu o mai pot gusta..
dar tu...
tu simti.. acum simti la dublu.. gusti la dublu..
pentru ca.. nu mai esti doar tu..
dragul meu. stiu ..
nu vrei..
dar eu da. te voi bantui pana cand.. trupul meu va simtii ca nu va mai avea nevoie de tine..
dar pentru moment vreau sa ti simt bratele langa ale mele..
tu nu vezi..
dar eu da. te vad pe tine. iti vad ochii albastrii .. un infinit necunoscut..
in desertul de asfalt iti vad pasii..
ai vrea sa te simti singur.. dar sunt umbra ta..
iar soarta nu te va lasa sa plangi in agonie fara sa ti mangai chipul.
tu nu vezi.
tu nu ma auzi..
dar stiu ca ma simti.. imi simti vocea , cantandu ti " si nu mai e timp sa ne intoarcem.. caci vocea mea se pierde in noapte"
nu te las. pentru ca , iubitule..
tu nu vezi? paradisul meu e acelasi cu al tau.

Prieteni adevarati?! No way !

okei. acum te cred. ai dreptate.
stiu ca nu ti as recunoaste asta.. dar cred ca meriti.
pentru ca incredibil, dar dincolo de scutul meu recunosc umbre melancolice.
si ce?
acum stiu. " sa nu te increzi niciodata in prieteni" mereu ti am dat aceeasi replica"prostii".
dar acum.. imi pare rau. si stiu . ca prin duritatea ta ai incercat sa mi protejezi mintea copilului aiurit din fata blocului de curve penibile, de persoane obsedate de atentie.. de demoni.. imprastiati in fiecare cerc de oameni.
regret ca nu te am crezut.
regret.. ca ochii tai verzi nu m au facut sa simt.. sa subliniez cuvintele rostite de tine.
si da. acum stau si simt ca te ai razbunat. ca..
m ai injectat cu veninul minciunilor si prefacaciunii.
ultimele doua zile mi au fost imbatate in caldura soarelui si in mangaierile si rasetele amicilor.
iar cand prietenele "adevarate" s au ivit totul a disparut..
ca un castel din nisip.
nu i privii maiestria. pentru ca un val il poate darama oricand.
urasc..urasc sa ma incred in oameni.
urasc sa numesc anumiti amici prieteni adevarati. neah.
nu exista. si..
cand realizezi asta observi ca sunt alte esecuri, alte obsedate de atentie, alte prefacute.
recunosc. astfel de dezamagiri imi poarta pe chip lacrimi.

pentru ca da.. in nebunia de aseara prin milioanele de sticle de vodka au fost picurate si lacrimile mele.dar ..
au fost date la o parte cu puterea unui uragan de acei amici.. pe care nu ii voi numi niciodata prieteni adevarati..
de ce? pentru ca le as da puterea absoluta.. si ..
cheia spre propria-mi distrugere.

Poti sa pleci..

Mintea imi pulseaza siguranta plecarii tale in tot corpul.

Cum reuseste?pur si simplu..sa zicem doar ca in sfarsit am avut curajul sa ti urmaresc drumul pasilor tai..

fugind spre directia opusa a imbratisarilor mele.. si am zarit prin milioane de nori de ceata ultimele urme ale tale.

imi pare rau. 

nu ai venit aici pentru o eternitate. ma poti invinovati ca te am gonit. 

nu vreau mila nimanui ca atunci cand lacrimile isi incep dansul pe chipul meu sa zic "mda. a plecat".

adica. as putea spune asta prin mii de soapte. poate ca pentru moment vreau sa ma simt vinovata.

dar nu o voi face. pentru ca intr o fractiune de secunda ti am recunoscut marele meu secret. 

pentru ca.. nu ma doare. si pentru ca parfumul tau disparuse inainte sa ti iei si ultimele haine din dormitor.

stai linistit. nu ti voi cersi intoarcerea. sau poate simti ca ma cunosti..

ei bine.. stii ca , iubitule, orgoliul meu e mai puternic decat propria-ti rasuflare.

si ..de fiecare data cand imi patrundeai degetele cu mana ta ar fi trebuit sa simti si tu sentimentul acela..

de distanta..

pe care am incercat sa nu l mai gust..

dar nu. nu mi ai trezit curiozitatea aceea. dorinta de a te simtii.. de a te cunoaste .. mai mult, din ce in ce mai aproape. 

nu plang. daca gandul ca sufar iti hraneste propria suferinta , atunci ii voi da imaginatiei tale dreptul acesta.

pentru ca nu uita.

inca iti controlez mintea.

furtuna..

pentru a mia oara iti cer sa opresti ploaia.. sa o arunci in partea opusa si sa mi aduci inapoi soarele.

de ce? pentru ca am invatat sa plang si singura. 

pentru ca armonia valurilor de caldura imi usuca mai repede lacrimile..

pentru ca .. deasupra mea se afla momentan milioane de perne ale caror povesti sunt incarcate de lacrimi.

as urla.. mi as da drumul nebuniei in milioane de feluri. as lasa sa zboare din interiorul meu milioane de energii negative care ar ucide fiecare inocenta..

fiecare vis de copil aruncat printre umbrele trecutului..

pentru ca... acum

da , chiar acum. sufletul meu se umbreste intr o balta de ploaie imbatata de intunericului unei seri in mijlocul oceanului.

intinde mi ancora...

sau pastreaz o.. 

nu vreau sa ma stabilesc in jurul tau. de altfel firea mea se schimba.

pentru ca...

da. asa sunt eu.

si da.

asa esti tu. m ai putea lasa balta in alt strop de ploaie in orice clipa.

si nu m as mira. pentru ca in esenta toti avem un strop de maleficism in noi

recunosc. ploaia naste in interiorul meu milioane de ganduri. le lasa intr o ceata.. si ..

ma lasa sa sangerez printre plaja distrusa.

nu vreau sa mi fi alaturi.

nici n are rost. pentru ca... firea mea s a impreunat cu singuratatea. pentru ca a nascut un demon. ascuns printre corzile chitarii.

acum intradevar delirez. imi simt ura cum imi poseda tot corpul. 

imi infig un ciob in mana dar, nu vad decat sange. 

nu incerca sa ma umilesti. nu incerca sa ma dezamagesti.. 

ai facut o deja.

ai nascut in mine fiinta aceea insangerata a carei poveste se opreste la ploaie.

pentru ca.. fiinta mea... pluteste , traieste, simte..

iubeste un nor.

inceput de raze.

un suras  imblanzit de ancora soarelui imi bantuie urechile.

"hei. hei. esti prezenta?"
umbra unei muze imi bantuie intunericul. aprinde o scanteie si totul ia foc,

camera se lumineaza . pot zarii cu usurinta milioanele de ghemotoace de hartie aruncate pe jos.

esecuri totale

" si simt cum trece

iar vantul adie rece..

nuu,. suna aiurea"

in armonia oranjului aruncat pe pereti sta casetofonul.

" n are rost sa alergi dupa o stea cand langa tine e totusi cineva."
ce aiurea. alerg dupa vise chiar daca le am intinse in palma. nu mi pasa. le dau drumul si zbor catre ele.

iubesc..

iubesc soarele. mai ales cand isi arunca toate razele pe fruntea copacilor din spatele curtii ce umbresc leaganul copilariei.

iubesc adierea unui vant fin care mai ia cateva petale in zbor mangaind trecatorii.

si da. iubesc pana si desertul napustit asupra micutului oras in care imi imprastii pasii.

anul trecut era altfel.

era mai cald. iar ploaia nu si anunta prezenta. doar norii unei iubiri incepeau sa se risipeasca si sa alunge ploile unei fericiri de o vara.

eram fericita.

si chiar daca acum nu mai apartii universului meu , destinul mi a mai dat o sansa.

si uite asa m am indragostit iar.

" nu te insel. doar.. cunosc noi persoane in sensuri diferite"

si marea si a inecat iar intunericul printre spuma valurilor.

pentru noi

pentru chipurile noastre.. care ii arata respectul deplin pentru frumusetea ascunsa in peisajul unei luni de iulie.

nu ti cer nimic.

poate doar.. o farama din zambetul tau.

te rog. da ti frau visurilor. doar e inceput. 3 luni iti apartin tie si nebuniilor tale.

imbraca le in fantezii incuiate.

iar daca ti e frica , ia ma de mana si prinde aripi.

nu am planuri.

niciodata nu am avut.

cred in viitor. cred in tine si in surprizele pe care mi le impartasesti.

sunt 3 luni de nebunie.

priveste soarele ..

da. e momentul.

e vara <3