N-am chef de teoreme, astazi delirez,
Imi rasfoiesc jurnalul, tastez, ma recreez.
Mi-e somn, mi-e lene, esti obositor.
Ma certi, tipi , ma-nterbi de nu mi-e dor.
N-am nici regrete pentru creaturi uitate
Nici asteptari de la povesti pe inserate
Si te-ai hranit cu furia mea ca o turbata,
Fiara bleaga! Cu chip lovit si inima plecata.
De mi-o fi dor, voi sta si voi inghite,
Te am ucis  in taceri nocturne, iubite!
Si de-ar fi ca sufletul sa ti-l devorez
Ti-am spus ca nu, azi doar ma recreez.
Dar vino maine, caci de singuratate
Ai sa adormi si mori in pustietate,
Sclav mort sau viu al inimii mele,
Ma imblanzesti, inviu , fiinta cu umbre rele.

Cica si eu aveam nevoie de tine.

7 August

 Ma acuzi ca vreau sa fiu 'in voga', ca azi e 7 august, trebuie sa suferi. Mdea, ceva gen ziua trecutului. Stii ce? Imi doresc ca azi sa fie cea mai fericita zi, iar eu sa nu trebuiasca sa-mi harcai mucii si sa sterg din 10 in 10 secunde tastatura.
 Imi doresc ca tu sa ma mai incanti o noapte, iar eu fiind o nesatula, sa-ti repet asta in zorii care imi poarta fericirea langa tine.
 Dar nu. Mi-ai distrus paradisul, l-ai devorat intr-un orgoliu sangeriu aducand explicatii ' Dar stii? Inainte de saptamana asta nu se intampla asta. Sunt acelasi. Mi-am pierdut romantismul'
 Imi cer scuze ca nu accept un astfel de 'acelasi' si il injur pe Cupidon ca te-a facut sa te desparti de tipa ce-ti furase inima inaintea mea.
 Urasc, te urasc. Urasc ca m-ai facut sa-mi iau adio de la barbatul ce se juca cu fericirea mea in fiecare clipa, care imi bantuia noptile, care imi agita somnul, care imi crea crize de nervi, care ma facea sa ma simt perfecta.
 Dar nu degeaba perfecta rimeaza cu defecta. Pentru ca acum sunt doar un cadavru inaltat de cate un suspin vag. Un spirit defect, al nimanui. Si multumesc ca m-ai facut se te simt in fiecare anotimp. Te urasc. Te urasc pana si pentru asta.
 Un inceput de saptamana perfecta. Iubesc august. Iubesc suferinta care imi curge prin sange, urasc orice umbra de lacrima ce pica pe alte versuri care oricum aveau destinatia cosului de gunoi.
 Si te urasc ca mi-ai luat cele mai de pret lucruri, iubirea si inspiratia.
 Iar cand plang un singur lucru imi sare in minte. Vocea aceea plina de regret si tristete care imi zicea, candva, ' Nu mai plange, te rog. Nu suport sa stiu ca plangi'.
 Dar s-a dus. Toata bunatatea ascunsa in chipul unui barbat s-a dus. Sau s-a contopit cu realitatea. Un singur lucru imi mai doresc.. Sa mai fi asteptat, inima ta sa ma mai fi asteptat pana in septembrie, pentru ca oricum luna aceea ma omoara . Omoara orice zareste, de la iubiri la natura.
 Si un singur lucru mai am de zis .

 Sfarsit de poveste.. 7 august, super trist.

        D.

Horoscopul anunta sfarsit

 

 Si deabia azi inteleg de ce am creat aceasta pagina. Nu am facut-o pentru ca EL din acea vreme sa vada ce joc distructiv se ascunde in interior, sau ca EL de acum sa imi poarte de mila in timp ce isi umple cearsafurile cu noi forme.
  Nu. Am facut-o doar pentru a-mi destainui tristetea si tot ce nu am avut curajul sa-i spun realitatii. Sau poate vina a fost a orgoliului. Sau pur si simplu nu au fost cuvinte adresate lui, ci adresate aceluiasi EU, aceluiasi spirit injunghiat, biciuit si lasat intr-o tacere stupefiata.
  Ganduri, invalmasite si incurcate, dar cu aceeasi solutie cautand aceeasi concluzie , intr-un format cat mai bland. O concluzie din care sa nu rezulte ca suferinta de acum mi-am facut-o singura, infingandu-mi cutitul de pe masa din spatele salcamului, intr-o incercare prosteasca, stupida, imposibila de a pastra o relatie perfecta. Perfecta pentru mine.
  Si imi cer scuze mie ca niciodata nu m-am multumit cu mai putin. Ca am pierdut nopti fierbinti de vara, urland sub asternutul rosu si izbucnind in hohote ca in seara asta. In seara trecuta. In seara viitoare.
  Nu am crezut niciodata intr-un viitor sigur, dar am crezut intr-o siguranta oarba alaturi de un anumit EL. Si o intrebare imi tot rasuna.
  Pot oare sa-l condamn ca desi imi era rasaritul, apusul si luna eu nu am putut fi niciodata pentru el acel 'suflet pereche'?
  Prostii. Urmeaza sa mai cred ca in urmatoarea secunda va intra pe usa, ma va privi in ochii rosi din care inca mai picura cate o lacrima iar scena urmatoare va fi o continuare rupta din film. Un singur lucru se mai leaga. Irealul.
  Un ireal in care stiu sigur ca m-ai capturat pentru cel putin 4 luni. 4 luni aberante si intunecate. Dar sunt ok. Am mai trecut prin asta. Si te voi iubi in continuare cu sange rece, voi sterge fiecare strop de parfum ce l-ai pulverizat in aer si te voi arunca la gunoi.  
 Voi plange in tacerea unui abis al propriei dorinte si ma voi stinge in ochii cititorilor precum tigara pe care nu obisnuiai sa o fumezi.
 Si ma scurg. Ma topesc intr-un val de caldura, un val ce nu mai adie a prezent, nu acum. Inca nu sunt pregatita. Prezentul e singur, iar eu.. M-am saturat de atata singuratate.

    
       Si-a fost o poveste frumoasa. Scurta, dar frumoasa. :) 








D.

Amin.

Si-mi spui sa te cred.. Sa cred in milioanele de aberatii false ce m-au fascinat. Ce aveau sens, logic, atunci, dar nu! Sunt insensibile, goale pe dinauntru si nici macar nu pot sa-ti dea urletul luminii, ci doar un profund suspin al intunericului. N-am mai scris. N-am mai tinut micutul condei in mana de mult, de cand paginile incepusera sa-mi fie scrise de un alt autor, un poet inalt, frumos, cu ochi caprui si plete-I satene in vant. Si un vers imi adoarme mintea. Mi-e dor sa visez in fat-frumos. Mi-e atat de dor..
Sunt egoista, asa de egoista incat as fi in stare sa-ti fur fericirea , iar tu sa ma privesti cu mila, stiind ca totul va avea un sfarsit. Dar stiu! Am intalnit atatea finaluri, tragice, fericite, insa, desi am crezut cu ardoare din clipa in care mi-a scris primul paragraf, am crezut in sfarsitul nebunesc ce ma asteapta, niciodata nu mi-a dat un semn al plecarii sale. Macar de m-ar fi anuntat sa-l ajut la bagaje.
Iubesc. Iubesc atat de des.. atat de profund si te-as iubi in continuare in jumatati de ani, dar nu mai cred in jumatati de vals.